E minunat să-I aparţii unui Dumnezeu iubitor și drept
deoarece scopurile Lui sunt inegalabil mai bune decât ale noastre și iubirea
Lui faţă de noi se arată în toate lucrurile. Bineînţeles că a aparţine ciuva
implică anumite obligaţii: tu nu mai trăiești pentru tine, nu mai poţi face și
spune ce vrei. A aparţine cuiva dă controlul altuia în toate domeniile vieţii,
astfel deciziile pe care le iei nu vor fi ale tale, ci a celui care-I aparţii.
Dar și Cel căruia îi aparţii are responsabilităţi faţă de tine: El se va
îngriji de tine, te va forma după cum Îi place și te va folosi pentru scopurile
Lui.
Întrebarea principală este: Cui îi aparţii? Sunt doar două
stăpâniri pe pământ: Dumnezeu și Satan. Cui i-a dat sufletul și trupul tău ca
să le folosească pentru scopurile lui? Cui i-ai dat dreptul să te modeleze și
să ia decizii pentru viaţa ta?
În primul rând
trebuie să cunoști ofertele fiecăriu stăpân și mai ales pe stăpâni ca să știi
ce să alegi, nu e o decizie de luat ușor cui îi încredinţezi viaţa ta. Apoi, după ce ai început să cunoști cine
e Dumnezeu și cine e Satan și scopurile pentru care vor să te folosească, vei
decide cui îi vei încredinţa viaţa; unii o fac mai conștienţi decât alţii. Următorul pas este să să te supui
regulilor stăpânului tău și să trăiești pentru el. Din nou sunt unii care fac
lucrul acesta mai conștineţi decât alţii. Mulţi spun trăiesc pentru ei înșiși,
dar nu ei sunt propriul lor stăpân, ci firea lor păcătoasă, deci în final
Satan.
Dacă L-am ales pe Dumnezeu ca Stăpân al nostru trebuie să-L
lasăm să ne modeleze, să ne vorbească, să ne îndrume și să se folosească de
noi. Astfel, Îi lasăm să ne modifice gândirea, inima, vorbele și mai ales
fapetele. El și scopurile Lui sunt cele care contează acum, nu noi și scopurile
noastre. Dumnezeu nu ne obligă să-L ascultăm, așa că trebuie să facem totul în
mod conștient. Noi nu mai suntem ai
nostri, așa că să nu-L dezonorăm pe Stăpânul nostru prin ceea ce facem, spunem
sau gândim.
“Nu ştiţi că trupul
vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit
de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în
trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” ( 1 Corinteni 6:
19- 20)
Stii , imi place titlul acestei postari , ori titulaura acelei povete ori indrumari sau atentionari ( nu stiu cum sa-i spun )
RăspundețiȘtergere" Nu santem ai nostri " ... are asa un fel de regret , o tristete indusa de o anumita pierdere , o concluzi cu un fel de gust amar - gustul neimplinirilor ... Asa simt eu ca trebuie sa fie !
Mi-a placut si titlul unei postari din 06.03.2014 :
" Continental - N-ar fi un maine "
Nu stiu ce reprezinta "Continental" dar titlul in sine are ceva anume , un anume advertisment subtil si presentimentul unei tristeti care urmeaza sa vina daca mesajul titlului nu va fi inteles ...
Din pacate nu mai este nimic sub titlu si nu sunt sigur daca apreciez corect cuvintele , mai cu seama ca nu stiu nimic despre voi , adica despre comunitatea ori mai corect spus - cultul vostru .
M-am uitat si pe desenele tale si am zambit ... iar eu nu am mai zambit de multa vreme ...
Cred ca esti un om cald si bun , iar cunoscandu-te acum pe tine cred ca si ai tai sant oameni buni !
Aveti asa o blandete a cuvintelor , o asezare linistita si inteleapta a vorbelor si o trimitere calma la ganduri .
Ciudat ... nu stiam ca santeti asa !
Acum stiu si ca nu o sa te superi ptr. intrebarea din cealalta postare.( 02.09.2014 )
Nestiinta mea nu-mi scuza insa interpelarea si curiozitatea .
Cu stima !
" Continental - N-ar fi un maine " = Continental este trupa care canta cantarea "N-ar fi un maine", nu poti s-o asculti?
ȘtergereIar cu privire la postarea de fata, poate nu am reusit sa transit exact ce am vrut... nu regret ca apartin lui Dumnezeu, dar asta implica si o mare responsabilitate, precum ai citit. Pur si simplu nu vreau sa-L dezamagesc.
De ce simti ca ar trebui sa sugereze gustul implinirilor?
P.S. ma bucur ca te-am facut sa zambesti.
GANDURI BUNE !
RăspundețiȘtergereDin respect ptr.timpul si spatiul pe care m-i le-ai acordat o sa-ti spun ceva anume . Asa vei intelege de ce m-am oprit la blogul tau.
O sa precizez ca nu am blog iar la Facebook am renuntat de multa veme . De asta semnez anonim iar nu ptr.a ma schiva sau ascunde .
Nu sunt nici generatia ta , ci mult mai in varsta decat tine . Ma surprinzi cat de multe stii , ce bagaj de cunostinte serios ai , cat esti de implicata si cat de energica esti !
Abia ma pot tine dupa tine pe blog , desi nu inteleg mare lucru necunoscand substratul .
Cred ca trebuie neaparat sa urmezi cursurile unui Institut Teologic Universitar - nu stiu daca aveti o asemenea institutie de invatamant superior si mai cu seama daca fetele au acces .
Imi pare rau ca v-ati sters blogul, chiar as dorit sa-l citesc. Pentru mine acesta poveste din viata dumneavostra inseamna foarte mult si ma impulsioneaza sa fiu cu adevarat "lumina" si "sare", asa cum zice Isus sa fim. Eu sper din toata inima ca L-ati primit pe Dumnezeu in viata dumneavoastra, si ca ii dati voie sa fie Domnul fiecarui aspect al ei... pentru ca nimeni nu ne cunoste mai bine ca El si prin dragostea Lui ne va modela ca sa-I semanam cat mai bine.
ȘtergereAcum iti voi spune o poveste . Am purtat-o cu mine multi ani - este o poveste despre UN CANTEC - dar nu orice fel de cantec , ci unul anume pe care l-am purtat in sufletul meu in toti anii care au trecut ...
RăspundețiȘtergereNu stiu de ce-ti spun tie toate acestea - nu am cui spune - nu m-a ascultat nimeni pana acum .
Am un presentiment ca tu vei intelege ce spun . Nu pot motiva de unde-mi vine aceasta credinta , pur si simplu asa simt eu ca trebuie sa fac !
O sa-ti las tie povestea si CANTECUL - tu vei sti ce trebuie sa faci cu ele ...
Se intampla cu multi ani in urma ... Faceam armata intr-o unitate cu un profil aparte . Printre toti cei care erau atunci acolo , am remarcat un OM aparte , de un caracter integru , de o demnitate cum rar mi-a fost dat sa intalnesc , de o structura morala total diferita de a celorlalti .
RăspundețiȘtergereApartinea unui cult - in vremurile acelea dinainte de 89 era un act de mare curaj si cu mari riscuri sa alegi alta credinta , sa aderi la ea cu toata responsabilitatea si sa nu te lasi intors din drumul ales .
Iar camaradului meu - OMUL despre care-ti vorbesc , alesese acest drum si nimeni nu-l mai putea intoarce .
Desi din cauza credintei sale era tinta tuturor , a batjocurelor si umilintelor , desi el , camaradul meu , avea o vorba buna ptr. fiecare , chiar si ptr. cei care-l scuipau .
Unitatea militara aparte in care eram , ne extenua efectiv. La capatul zilelor acelea cenusii , seara cand ne prabuseam obositi si descurajati , camaradul meu mai gasea putere sa se ridice si sa cante un cantec anume , CANTECUL care face subiectul acestei povestiri .
Era un cantec de o frumusete si o tristete sfasietoare , dar si cu un mesaj anume de incurajare si speranta .
In toti anii care au trecut nu am mai auzit asa minune de cantec .
Ceilalti nu-l apreciau , insa mie-mi placea grozav , asa incat camaradul meu îl canta mai mult ptr. mine ...
Asa se face ca vazand aplecarea si intelegerea mea spre toate cele spuse de el , camaradul meu a hotarat sa merg impreuna cu el la una din intalnirile - mai bine spus la una din adunarile cultului sau , care avea loc din doua in doua saptamani intr-o casa din orasul acela unde noi ne indeplineam stagiul militar .
RăspundețiȘtergereEvident ca nu ne-ar fi dat nimeni liber si aprobare sa iesim ptr. asta , asa ca am fugit pur si simplu din unitate .
Camaradul meu mai facuse asta , de fiecare data era pedepsit cu cinci ori zece zile de arest , dar lui nu-i pasa deci nu-mi pasa nici mie .
Am ajuns pe ocolite la casa aceea de rugaciune ( asa se numea pe atunci ) dar pe mine nu m-au primit inauntru deoarece eram din alt colt de tara , nu aveam referinte ci doar cuvantul camaradului meu care nu a contat ...
Mi-au ingaduit totusi sa stau afara ca sa-mi ascult cantecul care-mi era atat de drag , sa aud cuvantarea si sa-mi astept camaradul .
Corul lor a cantat Dumnezeieste , si am fost tare multumit si mangaiat de cantecele toate dar in primul rand de cantecul anume care-mi placea atat de mult .
Doar ca fiind toamna tarziu , incepuse o ploaie rece care m-a udat pana la piele . Nu mi-a pasat de asta , nu m-am suparat nici pe oamenii aceia care nu m-au primit . Erau vremuri grele atunci si nu risca nimeni siguranta unei comunitati doar ptr.un singur individ .
Cand a iesit camaradul meu , ne-am intors la unitatea militara , tot asa prin ploaie .
La unitate , ptr.ca plecasem fara aprobare si ne intorsesem tarziu , am fost binenteles aruncati in arest - nemancati , uzi , osteniti .
Ne-am culcat si noi pe betonul rece ( nu existau paturi in celula de arest ) .
Camaradul meu a cantat inca o data cantecul drag mie si am adormit linistit , multumit si impacat cu mine .
Da , doar ca nu m-am mai trezit a dou.a zi si nu m-as mai fi trezit nici a trei.a zi daca nu ar fi fost camaradul meu langa mine care a striga o zi incontinuu prin fereastra mica de la arest , incat s-au adunat toti militarii revoltandu-se , si asa de m-au scos spre seara si m-au dus la Spitalul militar , unde am stat mult timp . Facusem o pneumonie galopanta .
RăspundețiȘtergereIata asadar povestea de care-ti vorbeam la inceput . Poate este o poveste simpla si individuala , ori poate este o poveste de grup , dupa cum le-a fost dat fiecaruia sa patimeasca in mai mica ori mai mare masura ptr. crezul lor .
In fiecare din toamnele - multele toamne care au trecut de atunci imi amintesc de inamplarea aceea din tineretea mea , de solidaritatea si unirea intr-o credinta pe care abia o intuiam pe atunci si de camaradul meu caruia i-am pastrat o pretuire aparte .
Nu ne-am mai regasit - spunea mereu ca atunci cand vom termina armata , el va fugi din tara . Stiu ca a reusit s-o faca deoarece doar el reusea sa fuga din unitatea militara in ciuda tuturor oprelistelor , supravegherii , pedepselor ...
I- am scris imediat dupa eliberarea din armata ... i-am scris timp de doi ani aproape lunar dar nemaiprimind raspuns am inteles ca plecase acolo unde-l chema sufletul lui generos si credinta lui dreapta si adevarata .
Anii trecand , nu mi-am mai amintit din ce cult facea el parte .
Iar din cantecul acela aparte care a generat atatea evenimente , am mai pastrat in amintire doar cateva strofe ...
Cand sant obosit si mai cu seama suparat , puterea nu-mi vine din alta parte ci din cuvintele putine pe care m-i le mai amintesc din acel cantec si pe care m-i le cant singur , in amintirea camaradului meu pe umarul caruia m-am sprijnit si in credinta caruia am crezut si eu , intr-o perioada atat de grea dar si frumoasa din viata mea .
O sa-ti mai spun ca de-a lungul timpului , in diverse locuri am antalnit multi oameni ai diverselor culte . Uneori au avut rabdare sa asculte cuvintele cantecului meu - stiu si melodia si le-am cantat-o .
RăspundețiȘtergereAlteori nici nu au bagat in seama cuvintele acestui cantec minunat , explicandu-mi insa faptul ca doar ei au cantece frumoase si o credinta adevarata si unica . Le-am spus sa mearga inainte pe drumul lor care nu este si al meu .
Nu aveau nimic din lumina , puterea de convingere , intelepciunea , rabdarea camaradului meu ! Nu aveau nici cantecul sau ! Aveau doar cuvinte reci si invatate pe de rost , priviri aplecate si niste brosuri cu versete pe care le imparteau grabiti si furisat , asa cu un fel de indiferenta ori jena .
Nu aveau ei cum ajunge in sufletul meu ...
Nu am mai putut deci afla nici carui cult apartinea camaradul meu . Singurul indiciu si singura legatura cu el si oamenii cultului sau ramane CANTECUL acela deosebit .
Am sa ti-l las tie odata cu povestea sa , povestea aceasta .
Poate ca asa a trebuit sa fie ... intr-o toamna incarcata de amintiri sa intru absolut din intamplare pe blog.ul tau si sa capat incredere imediata in tine fara sa te stiu si fara sa te cunosc !
Si apoi am si obosit grozav sa mai tot caut si sa intreb tot pe nepriceputi si nechemati !
Poate ca tu vei gasi cantecul si cultul caruia ii apartine .
Ai o inteligenta si o putere de munca peste medie .
Ai si cunostinte peste si de peste tot .
Apoi in Ardeal este elita intelectualitatii si credinta adevarata .
Iar tu esti acolo , intre oamenii aceia minunati .
Iata de ce simt eu in sufletul meu ca intr-o zi vei afla si vei gasi raspunsul pe care eu singur nu l-am aflatat . Voi trece pe la tine pe blog mereu in speranta ca macar in anii ce vin , cumva vei reusi sa afli de undeva al cui este acel cantec minunat .
Iata asadar CANTECUL :
RăspundețiȘtergere" IN URMA-I FURTUNA ,
PENTRU TOTDEAUNA ,
INAINTE ESTE MAREA ,
SI SOARELE CALD !
NOI NU NE VOM DESPARTI
SI NU NE VOM RATACI ,
IN FATA VEDEM TREI CATARGE ,
ESTE AL MANTUIRII VAPOR .
INTRA-VOM PE POARTA DIN AUR ,
IN CETATEA CEA DE SAFIRE ,
DESI SANTEM DOAR DOUA PASARI CALATOARE ,
PLECATE DIN CUIBUL DE VREASCURI ... "
Iti multumesc ptr. rabdarea de a ma fi citit , ptr. spatiul acordat , ptr. intelegere , ptr tot !
Iti doresc NUMAI BINE !
Am gasit toata cantarea. Si nu stiu cat de mult conteaza cultul... inima conteaza. Cred ca e vorba de un cult neoprotestant, dar trebuie sa cautati o biserica unde sa va simtiti asa cum v-ati simtit in preajma acelui om, si sa o fregventati. Domnul sa va calauzeasca sa gasiti acea partasie sfanta si sa aveti parte de ea. In ce zona locuti? Poate va pot recomanda o biserica.
Ștergerehttp://cantece.wordpress.com/c/ca-pasarile-migratoare/ aici gasiti cantarea completa.
Ștergere